Acest aviz de informare prezintă normele de răspundere civilă aplicată operatorilor aerieni în conformitate cu Convenția de la Montreal

  1. Termen pentru acționarea în judecată. Acționarea în judecată pentru solicitarea despăgubirilor trebuie făcută în termen de cel mult trei ani de la data sosirii/ intirzierii/ aeronavei, anularea zborului sau de la data la care aeronava ar fi trebuit să sosească. Inclusiv si pentru repararea prejudiciului material sau moral adus persoanei sau bagajului acesteia.
  2. Reclamații cu privire la bagaje. Dacă bagajul este deteriorat, predat cu întârziere, pierdut sau distrus, pasagerul au dreptul să facă o reclamație în scris către operatorul aerian. În cazul deteriorării unui bagaj înregistrat, pasagerul urmeaza să facă reclamația scrisă în termen de 7 zile, iar în caz de întârziere a bagajului – în termen de 21 de zile, în ambele cazuri de la data la care bagajul a fost pus la dispoziția pasagerului. Pasager poate beneficia de o limită de răspundere mai mare depunând o declarație specială în acest sens la ghișeu de check-in și plătind o taxă suplimentară.
  3. Distrugerea, pierderea sau deteriorarea bagajelor. Operatorul aerian este răspunzător pentru distrugerea, pierderea sau deteriorarea bagajelor, iar răspunderea este limitată la 1288 DST. În cazul unui bagaj înregistrat, operatorul aerian poartă răspundere chiar dacă dauna nu s-a produs din vina acestuia, cu excepția cazului în care bagajul prezenta anumite defecte. În cazul unui bagaj neînregistrat, operatorul aerian este răspunzător numai dacă dauna s-a produs din vina acestuia.
  4. Răspunderea operatorilor aerieni contractuali și a operatorilor aerieni de fapt. Dacă operatorul aerian care operează efectiv zborul nu este același cu operatorul contractual, pasagerul are dreptul să adreseze o reclamație sau să depună o solicitare pentru despăgubiri împotriva fiecăruia. Dacă numele sau codul unui operator aerian este indicat pe bilet, acel operator aerian este cel contractual.
  5. Întârzierile pasagerilor și ale bagajelor. În cazul întârzierilor pasagerilor, operatorul aerian este răspunzător pentru daunele survenite, cu excepția cazurilor în care acesta a întreprins toate măsurile care se impun pentru a evita dauna sau a cazului în care i-a fost imposibil să le întreprindă. Răspunderea pentru întârzierea pasagerului este limitată la 5346 DST, iar răspunderea pentru întârzierea bagajului este limitată la 1288 DST (echivalentul sumei în lei moldovenești).
  6. Despăgubirea în caz de deces sau vătămare . Răspunderea operatorului aerian în cazul decesului sau al vătămării pasagerului nu este limitată financiar. Pentru daune de până la 128821 DST, operatorul aerian nu poate contesta solicitarea de despăgubire. Dacă daunele depășesc această limită, operatorul aerian se poate apăra împotriva unei solicitări de despăgubire făcând dovada că accidentul nu s-a produs din neglijența sau din vina sa.
  7. Plăți anticipate În cazul decesului sau al vătămării pasagerului, operatorul aerian trebuie să facă o plată anticipată, pentru acoperirea cheltuielilor imediate, în termen de 15 zile de la identificarea persoanei îndreptățite la despăgubiri. În cazul decesului, această plată anticipată nu va fi mai mică de 16 000 DST. ( solicitant rudele persoanei decedate / potentiali mostenitori).

NB! UE a adoptat în 1997 Regulamentul (CE) nr. 2027/97 (privind răspunderea operatorilor de transport aerian în caz de accidente), care impune o răspundere nelimitată a operatorilor de transport aerian din UE în caz de deces sau vătămare a călătorilor. Regulamentul (CE) nr. 889/2002 modifică Regulamentul (CE) nr. 2027/97 și aplică normele Convenției de la Montreal tuturor zborurilor, interne sau internaționale, efectuate de operatorii de transport aerian din UE.

DE CÂND SE APLICĂ CONVENȚIA ȘI DECIZIA?

Convenția de la Montreal a intrat în vigoare 4 noiembrie 2003. Decizia se aplică de la 5 aprilie 2001.

Convenția introduce principii și norme juridice cuprinzătoare, dintre care cele mai importante sunt:

  • adoptarea principiului răspunderii civile nelimitate a operatorului de transport aerian în caz de vătămare corporală; clasificat pe două niveluri:
    • un prim nivel de răspundere obiectivă a operatorului de transport pentru daune până la 100 000 DST (drepturi speciale de tragere definite de Fondul Monetar Internațional, adică aproximativ 120 000 EUR);
    • peste acest cuantum, un nivel secundar de răspundere bazat pe presupusa culpă a operatorului de transport, de care poate fi exonerat doar prin dovedirea faptului că accidentul nu s-a produs din vina sa (sarcina probei revine operatorului de transport);
  • recunoașterea principiului plăților în avans în caz de vătămare corporală, pentru a permite victimelor sau succesorilor acestora să își acopere necesitățile economice imediate;
  • posibilitatea victimei sau a succesorilor acesteia de a se adresa instanțelor din statul în care pasagerul își are reședința principală;
  • mărirea limitelor de răspundere a operatorului de transport aerian în caz de întârzieri și de deteriorare a bagajelor (întârziere, pierdere sau deteriorare);
  • modernizarea documentelor de transport (bilete și documente de transport aerian electronice);
  • clarificarea normelor care reglementează răspunderea transportatorului contractual (operatorul de transport aerian a cărui denumire sau cod apare pe biletul de avion) și a transportatorului efectiv (este posibil ca transportatorul care efectuează zborul să fie diferit de operatorul de transport aerian contractual);
  • instituirea pe scară largă a obligației de asigurare adecvată a operatorilor de transport aerian;
  • introducerea unei așa-numite clauze „regionale”, care să permită organizațiilor de integrare economică, cum ar fi UE, să adere la noua convenție.

UE a adoptat în 1997 Regulamentul (CE) nr. 2027/97 (privind răspunderea operatorilor de transport aerian în caz de accidente), care impune o răspundere nelimitată a operatorilor de transport aerian din UE în caz de deces sau vătămare a călătorilor. Regulamentul (CE) nr. 889/2002 aplică normele Convenției de la Montreal tuturor zborurilor, interne sau internaționale, efectuate de operatorii de transport aerian din UE.